Clasificarea drogurilor | Profilul psihologic al consumatorului
de droguri | Semnele intoxicatiei acute cu droguri | Semnele intoxicatiei
cronice cu droguri | Dependenta, toleranta, sevraj | Complicatiile consumului
de droguri | Strategii preventive | Strategii terapeutice (in cura) | Terapia postcura

Dependenta de droguri poate fi tratata

autori:

Clasificarea drogurilor

In functie de efectul lor asupra sistemului nervos central, drogurile se impart in urmatoarele categorii:

• psiholeptice (sau inhibitoare ale SNC):
  - opiacee (opiu, morfina, heroina, codeina);
  - tranchilizante, anxiolitice (benzodiazepine);
  - barbiturice;
  - inhalante (solventi, gaze volatile);
  - alcool.
• psihoanaleptice (sau stimulatoare ale SNC):
  - cocaina;
  - amfetamine;
  - produse pe baza de cofeina, teina;
  - nicotina.
• psihodisleptice (sau psihedelicele. care produc modificari psihice, indeosebi in sfera cognitiva si perceptuala):
  - derivate de cannabis (hasis, marihuana);
  - halucinogene (mescalina, psilocybina, LSD, Ecstasy);
  - anticolinergice.

Clasificarea drogurilor in functie de posibilele lor riscuri manifestate la nivel individual sau social face distinctia intre droguri usoare (hasis, halucinogene) si droguri tari (cocaina, heroina).

Profilul psihologic al consumatorului de droguri
(aspecte psiho-sociale)

Numeroase studii realizate in ultimele decenii au incercat sa lamureasca originile si evolutia consumului abuziv de droguri, felul in care problema apare si se dezvolta. S-au identificat factori care diferentiaza intre persoanele care recurg si cele care nu recurg la droguri. Factorii asociati cu un potential crescut de consum sunt numiti factori de risc, iar cei asociati cu scaderea acestui potential sunt denumiti factori protectori. Cercetarile au demonstrat existenta unui numar mare de factori de risc in ceea ce priveste abuzul de droguri, acestia fiind corelati cu aspecte personale, familiale sau scolare.
Fiecare persoana este in interactiune pe de o parte cu familia sa (microsocietate ce poseda regulile sale de functionare) si pe de alta parte cu societatea (ansamblul unei populatii ce are reguli culturale, economice, juridice si o functionare de masa). Unii din acesti factori familiali si sociali vor interfera cu structura psihica a individului.
Exista unele caracteristici ale familiilor toxicomanilor: expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale; o frecventa mai mare a conduitelor de intoxicare; practici prelungite de educare de catre „mame simbiotice"; preponderenta temei mortii si existenta deceselor premature.
Presiunea grupului social si disponibilitatea drogului sunt factori determinanti majori in initierea si mentinerea consumului de droguri. In general, utilizarea tutunului, alcoolului si cannabisului precede uzul de cocaina si opioide. Acele persoane care incep sa consume drogurile cele mai dezaprobate social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relationare deficitara cu parintii si prezinta adesea o stima de sine redusa. De asemenea, o proportie semnificativa din consumatorii de droguri intrunesc criteriile pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial.
Conduitele adictive nu sunt rezultatul doar al actiunii factorilor externi subiectului (factori sociologici si potentialul adictiv al substantei), fara a avea si o legatura cu personalitatea lui. Pe de alta parte nu exista o „personalitate toxicomana" in sensul unei structuri univoce, dar exista un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanta relativa in dobandirea dependentei. Unii toxicomani sunt caracterizati printr-o lipsa de autonomie, printr-o nevoie permanenta de o alta persoana care sa ia decizii in locul sau.
Scutcircuitul adictiv pe de o parte evita constientizarea conflictelor intra/extra psihice care stau la baza simptomelor nevrotice si a trasaturilor de caracter, iar pe de alta parte favorizeaza dezvoltarea unei conduite de actiune (consumul de drog), mai mult sau mai putin in mod constient.
Toxicomanul recurge la drog pentru a-si anula tensiunea interna, secundara unei frustrari, unei deceptii, unei anxietati, depresii, in mod general pentru a-si anula o senzatie dezagreabila.
Drogul tinde sa se substituie mecanismelor defensive nevrotice obisnuite: refularea, denegarea, izolarea; de aceea drogul, pentru toxicoman, reprezinta o necesitate, o nevoie si nu doar o dorinta, situandu-se in registrul narcisic.
Aceasta lipsa de autonomie rezulta din esecul interiorizarii precoce ce corespunde primului proces de separare - individualizare care apare in cursul primilor trei ani de viata.
Prezenta riscului face parte integranta din conduita toxicomanului, risc cunoscut, dar negat.
Cautarea unor senzatii noi reprezinta un element predispozant major in initierea consumului de drog. Marvin Zuckermann a realizat o scala a cautarii senzatiilor noi, scala alcatuita dintr-un factor general si patru factori specifici (cautarea pericolului, a aventurii, dezinhibitia, susceptibilitatea la plictiseala, cautatea experientelor). Tonalitatea emotionala mare determinata de substantele psihoactive favorizeaza repetarea consumului. Jean Ades afirma ca aceasta cautare a senzatiilor este numitorul comun a mai multor trasaturi de personalitate (impulsivitate, labilitate emotionala). El a propus un model etiopatogenic al comportamentului adictiv, comportament care ar avea valoarea unei conduite adaptative, care ar modula la un nivel redus activarea corticala.
In motivatia pentru initierea consumului de drog, in dependenta si in recadere dupa o perioada de abstinenta sunt implicati si factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultati in a diferentia si a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numita alexitimie. Pe de alta parte, atat din punct de vedere farmacologic, cat si simbolic, utilizarea drogului ii ajuta pe toxicomani in controlul ego-ului asupra actelor, astfel drogul putand fi privit ca o forma de automedicatie.

Semnele intoxicatiei acute cu droguri

Intoxicatia acuta cu opioide

- mioza (dar in acidoza si in hipoxia severa pupilele devin midriatice);
- euforie initiala urmata de letargie si somnolenta;
- dizartrie; - tulburari de atentie si memorie;
- afectarea capacitatii de judecata, dar spre deosebire de intoxicatiile cu stimulente, fenilciclidina sau inhalante, in intoxicatia cu opioide se constata rareori un comportament agresiv;
- constipatie, greata si varsaturi;
- mioclonii, hiperpirexie;
- hipotensiune arteriala (initial moderata, dar scade dramatic odata cu instalarea anoxiei, moment indicat si de conversia miozei in midriaza);
- aritmnie cardiace apar dupa instalarea anoxiei sau de la debut in cazul supradozani de propoxifen.

Intoxicatia acuta cu stimulente (amfetamine, cocaina)

- dozele moderate (mai mici de 30 mg dextroamfetamina) provoaca: activitate simpatica excesiva, midriaza, tremor, HTA, neliniste, hipertermie, tahipnee, tahicardie; - la doze mai mari apar: anxietate, atacuri de panica, stare confuziva, acompaniate de diverse tulburari vasomotorii (mai ales HTA severa) si de aritmii cardiace;
- psihoza paranoida acuta cu halucinatii auditiva.

Intoxicatia acuta cu sedative, hipnotice si anxiolitice

- stare de stupor cu ROT diminuate sau abolite, pupile miotice cu RFM lent (exceptie facand intoxicatia cu glutetimid, in care pupilele sunt midriatice). Acestor semne li se asociaza diverse complicatii somatice: insuficienta cardiaca, pneumonie, depresie respiratorie, aritmii cardiace;
- dezinhibitie a impulsurilor agresive si sexuale, precum si alte simptome: dizartrie, incoordonare motorie, mers nesigur, tulburari mnezice si prosexice;
- in formele severe pacientul este comatos, hipotermic, cu depresie respiratorie marcata si cu insuficienta circulatorie.

Intoxicatia acuta cu cannabis

- dozele scazute provoaca: relaxare, euforie, tahicardie si congestionarea sclerelor;
- la subiectii aflati la prima utilizare, chiar la doze scazute, pot aparea: anxietate pana la panica, suspiciozitate, ideatie paranoida;
- la doze mari apar: tremor, uscaciunea mucoaselor, ataxie, hipotensiune, cefalee, nistagmus, cresterea apetitului alimentar, tulburari mnezice (afectarea memoriei recente), depersonalizare si dereahzare;
- in cazul dozelor extreme apar halucinatii si stare confuzionala.

Intoxicatia acuta cu halucinogene

- tulburare psihotica, manifestata prin senzatia de intensificare a perceptiei, derealizare si depersonalizare, sinestezie, iluzii si halucinatii (mai frecvente halucinatiile vizuale). Aceste modificari sunt insotite de fluctuatii ale dispozitiei, tulburari in perceptia timpului, tulburari ale fluxului ideatic si modificari ale sensibilitatii proprioceptive. Somatic se descriu: greata, salivatie excesiva, lacrimare, tremor, slabiciune musculara, midriaza, HTA, tahicardie, hiperreflexie, congestie faciala;
- tulburare deliranta in cazurile in care pacientii isi pierd discernamantul asupra caracterului patologic al manifestarilor perceptuale si developeaza ideatie paranoida pe un fond timic, incarcat de anxietate;
- tulburarea dispozitionala se descrie in cazul depresiei sau anxietatii persistente dupa 24 h de la utilizarea halucinogenului; rareori se instaleaza un episod depresiv de lunga durata;
- flashback-ul descrie tulburari perceptuale (halucinatii si iluzii vizuale) aparute dupa oprirea administrarii halucinogenelor.

Intoxicatia acuta cu inhalante

- in intoxicatia usoara apar: euforie, incoordonare motorie, impulsivitate si agresivitate;
- intoxicatiile moderate si severe provoaca: ameteli, nistagmus, dizartrie, ataxie, letargie si lentoare psiho-motorie, ROT diminuate, tremor, stupor, uneori insotita de halucinatii si ideatie deliranta.

Intoxicatia acuta cu fenciclidina

- pacientul prezinta frecvent la debutul intoxicatiei o stare de rigiditate catatonica, urmata de agitatie psihomotorie, ideatie paranoida, depersonalizare, modificari in perceptia schemei corporale, tulburari de concentrare; impulsivitatea si impredictibilitatea comportamentului ii situeaza intr-o grupa cu risc ridicat de suicid;
- se poate releva: dizartrie, ataxie, nistagmus rotator sau vertical, grimase, torticolis, hiperreflexie, HTA, tahiaritmii si hipertermie;
- pacientii prezinta o crestere importanta a pragului de toleranta pentru durere.

Semnele intoxicatiei cronice cu droguri

Intoxicatia cronica cu opioide

Efectele pe termen mediu si lung ale consumului de opioide sunt: carii dentare, caderea parului; astenie, slabirea organismului, ajungand pana la stari casectice; amenoree, impotenta si frigiditate, complicatii obstetricale (prematuntate. mortalitate perinatala), sindrom de sevraj la nou-nascut; slabirea memoriei, declin intelectual si al intregii personalitati.

Intoxicatia cronica cu stimulente

Efectele consumului de cocaina pe termen mediu si lung sunt: ulceratii sau chiar perforatii ale mucoasei nazale, datorate prizarii nazale; leziuni definitive ale creierului (spasme si hemoragii care distrug celulele nervoase) ce determina dureri de cap severe si comportamente bizare, instabilitate extrema si panica; scaderea libidoului, a apetitului, a somnului si a capacitatii de a simti placerea.
Efectele consumului de amfetamine pe termen mediu si lung sunt: epuizare fizica, anorexie, deshidratare, sensibilitate la infectii, crize convulsive, halucinatii, agitatie, iritabilitate, panica, delir de persecutie, reactii heteroagresive, dezorganizare si incompetenta intelectuala, deteriorare etica.

Intoxicatia cronica cu sedative, hipnotice si anxiolitice

Efectele pe termen lung sunt:
- tranchilizante si anxiolitice: diminuarea capacitatii intelectuale si fizice, tulburari ale memoriei pana la amnezie, scaderea atentiei, depresie, diminuarea libidoului, uneori agresivitate;
- barbiturice: deprimarea sistemului nervos, scaderea eficientei functiilor fizice si mentale, vorbire greoaie, dificultati in mers si in coordonarea miscarilor, apatie, scaderea atentiei si a memoriei, diminuarea autocontrolului, inapetenta cu scadere ponderala, dermatoze, algii.

Intoxicatia cronica cu cannabis

Efectele pe termen lung ale consumului de cannabis sunt: inertie psihomotorie, pasivitate, infertilitate masculina si feminina, afectarea nou-nascutilor, leziuni ale sistemului respirator, diminuarea libidoului, modificari ale somnului si memoriei, lipsa concentrarii, depresie, suspiciune, iritabilitate, apatie, pierderea motivatiei, lipsa oricarui scop, evitarea altor persoane, esec profesional si social.

Intoxicatia cronica cu halucinogene

Efectele pe termen lung ale consumului de halucinogene sunt: sentimente de depersonalizare cu angoase si agitatii extreme, anxietate, depresie, comportament paranoid, tulburari ale somnului, halucinatii terifiante, dezorientare temporo-spatiala, tulburari de vedere, reactii de panica cu auto- sau hetero-agresivitate, tentative de automutilare sau suicid, stari de agitatie cu trecere spre acte extrem de violente.

Intoxicatia cronica cu inhalante

Pe termen lung, consumul de inhalante determina: toxicitate hepatica, renala, cardiaca si pulmonara, tulburari digestive grave, pierderea apetitului, scaderea in greutate, tulburari psihice grave cu deteriorare intelectiva grava si a intregului comportament.

Dependenta, toleranta, sevraj

Dependenta - definitie OMS: stare psihica si cateodata somatica, rezultat al interactiunii intre un organism viu si un drog, ce se caracterizeaza prin modificari comportamentale si alte reactii, conducand la pulsiunea catre consumul produsului de maniera continua sau periodica, in scopul redobandirii efectelor sale psihice si cateodata pentru a evita suferinta deprivarii.
Aceasta definitie este globala si contine notiunile de dependenta psihica si dependenta fizica.

- dependenta psihica este starea mentala caracterizata prin impulsul persoanei spre consumul periodic sau continuu al drogului, in scopul dobandirii unei placeri sau al anularii unei stari de tensiune;
- dependenta fizica corespunde unei necesitati a organismului care, pentru a-si conserva echilibrul, are nevoie de aportul unei substante chimice exogene, ea se manifesta in cursul sevrajului.

Toleranta - procesul de adaptare a organismului la o substanta, care se trraduce prin reducerea prograsiva a efectelor la aceeasi doza, ceea ce determina necesitatea cresterii dozelor pentru obtinerea acelorasi efecte.

Sevrajul - stare de rau subiectiv intens, in care persoana cauta sa obtina prin orice mijloace drogul, insotita de o perturbare biologica neuro-vegetativa si dismetabolica de amploare.
Criterii de diagnostic al sevrajului: dezvoltarea unui sindrom specific unei substante, datorat incetarii (sau reducerii) consumului de substanta care a fost excesiv sau prelungit; sindromul specific substantei determina suferinta sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional sau in alte domenii de functionare; simptomele nu se datoreaza unei conditii medicale generale si nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mentala.

Complicatiile consumului de droguri

Complicatii infectioase ale consumului de droguri

Complicatii legate de modul de viata al toxicomanului
- boli cu transmitere sexuala, legate de promiscuitate si prostitutie;
- tuberculoza - aceasta afectiune este in prezent intr-o plina recrudescenta si se caracterizeaza prin rezistenta la tuberculostatice;
- leziuni buco-dentare, care apar ca'urmare a deficitului de igiena bucodentara si a malnutritiei; sunt la originea focarelor infectioase si a complicatiilor loco-regionale si metastatice (cardiace, pulmonare); - scabia.
Complicatii legate de prezenta asepsiei
Principalii germeni incriminati sunt: stafilococul auriu, streptococul, bacili aerobi Gram negativi, coci si bacili Gram negativi, candida si aspergillus
- infectii ale pielii: furuncule, abcese cutanate, celulite, limfagite, flebite, tromboflebite septice, piomiozite, necroze, gangrene si embolii gazoase;
- metastaze septice cu puncte de plecare cutanat: osoase, cardiace, pulmonare, cerebrale, generale (septicemie);
- infectii osteoarticulare (osteite si asteoartrite); - endocardite infectioase; - infectii cerebrale, care pot evolua catre abces cerebral.
Contaminari pe cale venoasa directa
- hepatite virale B, C, D;
- infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV).

Complicatii psihiatrice ale consumului de droguri

Starile depresive

Sunt cele mai frecvente complicatii psihiatrice intalnite la heroinomani. Depresia la toxicomani are cateva trasaturi particulare, cum ar fi o mai mare frecventa a iritabilitatii si a comportamentelor agresive, violente, generate de o intoleranta la frustrari. Severitatea tulburarii variaza de la o tulburare depresiva scurta pana la un episod depresiv major cu risc suicidar (frecventa tentativelor de suicid variaza intre 10 - 20%). in fata unei tulburari depresive trebuie sa evaluam riscul suicidar.

Sindroamele confuzionale

Sindromul confuzional se caracterizeaza prin: dezorientare temporo - spatiala, ingustarea campului constientei cu amnezie anterograda. uneori manifestari halucinatorii.
Aceasta stare poate avea urmari fatale uneori in masura in care afecteaza discernamantul toxicomanului. Asocierea heroinei cu benzodiazepine si consum ulterior de alcool genereaza o stare de semiconstienta cu senzatie euforica, amnezie anterograda, acompaniata uneori de agresivitate incontrolabila si chiar acte delictuale. Aceasa stare de amnezie - automatism este la originea delictelor grave, uneori chiar a homicidului.
Consumul concomitent de opiacee si antiparkinsoniene de sinteza si alcool provoaca o stare de modificare a constientei asociata cu tulburari productive senzoriale.
In doze mari, Romparkinul are o actiune stimulanta si euforica. In timpul si imediat dupa aceasta faza euforica subiectii prezinta o stare confuzionala acompaniata de halucinatii auditive, vizuale si cinestezice si de un comportament interpretativ - delirant cu tema de persecutie.

Starile psihotice

In cadrul toxicomaniei, starile psihotice pot fi cauza sau consecinta conduitei adictive (farmacopsihoze). Ele sunt declansate fie de consumul de stupefiante (halucinogene, cocaina, amfetamine sau cannabis), fie apar post-sevraj sau in cursul tratamentului de substitutie.
In acest ultim caz prognosticul toxicomaniei depinde de natura tulburarii psihotice asociate; recurgerea la drog poate fi motivata prin efectul sau anxiolitic, euforizant, folosit ca automedicatie de catre pacientul psihotic.
Consumatorii de heroina adesea utilizeaza concomitent cocaina sau alte alte psihostimulante; acestea pot provoca reactii paranoide cu agitatie psihomotone, impulsivitate, hiperactivitate, stereotipii, delir interpretativ cu tema persecutorie si iluzii sau halucinatii vizuale.
Durata reactiei paranoide este variabila, in functie de vechimea si importanta intoxicatiei; un risc medico-legal este intotdeauna motivat de starea de agitatie si de trairile respective.

Sindromul amotivational

Sindromul amotivational cuprinde urmatoarele elemente semiologice: un dezinteres afectiv, intelectual sau al relationarii cu ceilalti; o astenie fizica si psihica cu reducerea activitatii, inhibitie psihomotone (abulie cu apragmatism); uneori o tristete, fara a fi insa o depresie veritabila; pierderea elanului vital, a dinamismului.
Acest sindrom apare la cateva zile dupa intreruperea consumului de heroina si consta in hiperfagie, hipersomnie, scaderea activitatii pe fond dispozitional disforic si se poate insoti de tentative de suicid.

Strategii preventive

Termenul de preventie include orice activitate care vizeaza modificarea, reducerea sau intarzierea initierii consumului de alcool, tutun si droguri intr-o anumita perioada de timp. Profesionistii din domeniul sanatatii definesc preventia ca fiind orice activitate de reducere a cererii menita sa modifice comportamentul si astfel sa reduca dorinta de a fuma, bea alcool sau a consuma droguri.
Obiectivul preventiei primare in domeniul substantelor psihoactive este de a evita initierea consumului acestora, iar al preventiei secundare de a diminua consecintele negative ale consumului, atunci cand acesta a fost totusi inceput. Preventia tertiara (reabilitarea) urmareste reducerea deficitului functional datorat caracterului evolutiv cronic al dependentelor la substantele psihoactive precum si a potentialului lor desocializant important, avand in vedere ca evolueaza la varstele tinere, interferand cu perioada studiilor liceale, postliceale, a formarii unei profesii, abilitatilor sociale sau a intemeierii unei familii.
In cazul adictiilor, strategiile preventive secundare si tertiare se suprapun, se desfasoara concomitent, intricat (un pacient aflat intr-o comunitate terapeutica poate urma concomitent si un program substitutiv de mentinere).

Preventia primara tinteste realizarea unuia din urmatoarele obiective sau combinatia lor:
- diminuarea accesibilitatii la substantele psihoactive. Este un fapt dovedit astazi ca scaderea consumului este direct proportionala cu reducerea locurilor de vanzare si invers proportionala cu pretul;
- diminuarea motivatiei initierii consumului la tineri (grupele de varsta de risc maxim sunt 10 - 20 de ani) prin mesaje adecvate si vectori eficienti, credibili; - diseminarea in opinia publica a unor cat mai relevante informatii privitoare la consecintele devastatoare ale adictiei;
- promovarea alternativelor sanatoase, non-drog.

Preventia secundara se regaseste in conceptul de „harm reduction" - „reducerea utilizarii nocive" sau „a gradului de nocivitate" a uzului de droguri ilegale, tintind ameliorarea integrarii sociale a utilizatorilor, „normalizarea" existentei lor in conditiile in care abstinenta ramane mai mult sau mai putin un deziderat sau chiar unul din modurile de a evita problemele reale ale acestui flagel social. Pentru a clarifica eventualele dubii asupra conceptului de „harm reduction", este oportun sa amintim definitia acestui concept, data de Buning si Brussel (1995): „daca o persoana care foloseste droguri nu este capabila sa renunte la ele, ea trebuie asistata pentru a o determina sa reduca nocivitatea consumului asupra sa sau a altora".

Preventia tertiara implica prevenirea recaderilor in cadrul unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de droguri intr-o faza precoce a acestuia. Aceasta forma de preventie este de obicei strans legata de interventiile terapeutice.

Strategii terapeutice (in cura)

Tratamentul intoxicatiei acute cu opioide

Intoxicatia acuta reprezinta o mare urgenta medicala pentru ca angajeaza prognosticul vital prin deprimare respiratorie si insuficienta cardiovasculara. De aceea, prima masura consta in spitalizare la reanimare.

Masurile terapeutice indicate in cazul unui pacient comatos sunt:
- asigurarea permeabilitatii cailor aeriene superioare;
- subluxarea mandibulei;
- montarea unei canule Guedel;
- inceperea miscarilor de asistenta ventilatorie mecanica, daca este nevoie, cuplate cu manevrele de masaj cardiac extern (4 masaje pentru o miscare ventilatorie);
- oxigenoterapie.
Daca venele pacientului nu sunt trombozate:
- injectarea in bolus i.v. a unei fiole de Naloxona (0,4 mg) cu efect cvasiimediat prin vigilizarea pacientului; apoi se va instala o perfuzie ce va contine 2-4 fiole de Naloxona in 500 mg glucoza izotona (cu vit. Bi si B6);
- adaptarea debitului perfuziei se va face in functie de nivelul de vigilitate si de frecventa respiratorie (in absenta edemului pulmonar acut), care trebuie sa fie superioara sau egala cu 14 respiratii/minut (doza orara corespunde cu 2/3 din doza injectata initial).
Daca venele pacientului sunt trombozate:
- se va administra i.m. o fiola de Naloxona, urmata de reanimarea respiratorie, pana la aparitia efectului Naloxonei (cateva minute);
- ulterior se vor repeta injectiile i.m., in doze de 0,1 - 0,2 mg Naloxona, pana cand frecventa respiratorie este inferioara cifrei de 12 respiratii/minut; se va adapta doza de Naloxona de asa maniera incat sa se evite trezirea prea rapida si riscul unei reintoxicatii acute;
- se va supraveghea continuu starea clinica cu monitorizare cardiovasculara;
- monitorizare biologica.
Masurile terapeutice indicate in cazul unui pacient constient sunt:
- injectarea i.v. in bolus a unei jumatati de fiole de Naloxona, apoi asigurare unei viteze de perfuzie care sa permita obtinerea unei frecvente respiratorii de peste 14 respiratii/minut;
- daca starea de constienta se estompeaza dupa injectarea de Naloxona, trebuie sa suspectam o anoxie cerebrala prelungita sau cu administrarea de psihotrope deprimante ale SNC;
- absenta miozei ne va face sa suspectam ingestia simultana a unei substante atropinice sau a uneia simpatomimetice (cocaina).

Tratamentul sevrajului la opioide

Optiunile farmacologice includ tratament de substitutie (metadona, buprenorfina), agenti adrenergici (clonidina) si combinatii (naltrexona + clonidina).
Metadona: doza initiala de metadona se stabileste in functie de severitatea somptomelor de sevraj, conform tabelului de mai jos:

Semne si simptome Doza initiala de metadona
Lacrimare, rinoree, diaforeza, agitatie, insomnie 5 mg
Midriaza, piloerectie, mioclonii, mialgii, artralgii, dureri abdominale 10 mg
Tahicardie, hipertensiune, tahipnee, febra, anorexie, greata, agitatie severa 15 mg
Diaree, varsaturi, deshidratare, hiperglicemie, hipotensiune 20 mg

Daca initial pacientul nu poate tolera medicatia orala, se administreaza metadona 10 mg i.m., urmand a se trece ulterior la administrarea orala.
Clonidina: are o actiune mai eficienta asupra semnelor sevrajului (tahicardie, hipertensiune, tahipnee, rinoree, lacrimare), decat asupra simptomelor (anxietate, agitatie, dureri musculare). Se administreaza cate un comprimat de clonidina (150 ug) la 2 - 3 ore pana la atingerea unui maxim de 600 ug. Administrarea se va face p.o.; supravegherea tensiunii arteriale va fi stricta, pentru a putea mari intervalul dintre doua doze in cazul in care tensiunea arteriala devine mai mica dea 100 mmHg. Dozele se vor reduce treptat la 4 -5/zi, apoi prin descrestere se va ajunge in ziua a opta la doua administrari: un comprimat dimineata si jumatate de comprimat seara (ultima doza).

Naltrexona si clonidina: scurteaza durata tratamentului, de la 9 zile la 3 - 4 zile, in cazul sevrajului la metadona, de exemplu. Dozele utilizate sunt 12,5 mg naltrexona la start (crescuta la 50 mg/zi ulterior), la care se adauga 0,6 mg clonidina in prima zi, apoi 0,3 mg clonidina/zi.

Tratamentul intoxicatiei acute cu stimulente

Stimulentele includ: cocaina, substante din familia amfetaminei, precum si diverse decongestive (de exemplu pseudoefedrina). in afara procedurilor standard, se utilizeaza: haloperidol 2-5mg/zi, pentru controlul simptomelor psihotice; diazepam i.v. lent, fenitoin sau fenobarbital pentru controlul convulsiilor; fentolamina sau nitroprusiat de sodiu pentru controlul HTA; contentia poate fi necesara datorita riscului crescut de comportament violent.

Tratamentul sevrajului la stimulente

Sevrajul la stimulente nu reprezinta o urgenta comparabila cu intoxicatia provocata de aceste droguri. Tratamentul implica atat abordari psihoterapeutice, cat si variante farmacologice: agonisti de dopamina (amantadina 200 mg/zi si bromocriptina 7,5 mg/zi); antidepresive triciclice; litiu.

Tratamentul intoxicatiei acute cu sedative. hipnotice, anxiolitice

Ca antidot, intoxicatia cu bezodiazepine beneficiaza de tratament cu flumazenil. antagonist specific, in doza initiala de 1 mg, doza ce se repeta la fiecare doua minute, pana la maxim 8 mg. Flumazenilul trebuie administrat cu atentie persoanelor cu abuz cronic de benzodiazepine, deoarece poate precipita sevrajul. In intoxicatiile mixte (benzodiazepine + antidepresive triciclice) se utilizeaza cu atentie datorita riscului de aritmii si de convulsii.

Tratamentul sevrajului la sedative. hipnotice, anxiolitice

Protocolul de tratament in urgenta ia in considerare urmatoarele elemente: metabolismul sedativelor (timp lung de actiune versus timp scurt de actiune); doza utilizata si durata utilizarii; statusul pacientului; evolutia sevrajului; utilizarea unor droguri cu toleranta incrucisata (de ex. alcool).
a) Tratamentul sevrajului dupa doze terapeutice de sedative: nu se opresc brusc sedativele administrate pentru o perioada mai mare de o luna. La doze terapeutice, scaderea se poate face pe parcursul a 3 - 4 saptamani; tratamente alternative: antidrepresive, buspirona, carbamazepina (400 - 800 mg/zi), clonidina (0,1 mg x 2/zi, pana la 0,2 x 3/zi), propranolol (60 - 120 mg/zi).
b) Tratamentul sevrajului dupa doze mai mari de sedative: aceasta reprezinta o veritabila urgenta, datorita riscului mare de convulsii, precum si datorita riscului instalarii starii confuzionale.

Tratamentul intoxicatiei acute cu cannabis

Date fiind simptomele, majoritate autorilor nu propun interventii medicamentoase decat in cazurile severe de atacuri de panica sau psihoza paranoida. Astfel, pentru atacurile de panica se utilizeaza diazepam 10 - 15 mg p.o. sau i.m. utilizarea antipsihoticelor este controversata, acestea fiind indicate in doze scazute (maxim 5 mg haloperidol/zi) in prezenta deliriumului sau a simptomelor paranoide.

Tratamentul sevrajului la cannabis

Sindromul de sevraj la cannabis este o entitate controversata, cei mai multi autori contestand existenta acestuia. Se descriu totusi unele simptome (greata, apetit diminuat, insomnie, anxietate moderata) ce apar mai frecvent dupa intrerupere unei utilizari indelungate a marijuanei.

Tratamentul intoxicatiei acute cu halucinogene

Halucinogenele includ doua grupe de substante psihoactive: prima cuprinde LSD, dimetiltriptamina (DMT) si substante similare derivate din serotonina. A doua grupa cuprinde mescalina si alte substante inrudite cu catecolaminele.
Tratamentul poate fi reprezentat de asigurare unei ambiante calme, camera linistita, dialog cu voce blanda, asigurarea pacientului ca nu va muri sau ca nu va inebuni; pacientii nu trebuie lasati singuri.
Se pot utiliza antipsihotice puternic blocante ale receptorilor 5-HT2, iar in cazurile mai severe Haloperidol 5 - 10 mg i.m., i.v. sau p.o., sau 50 mg Clorpromazina i.v.

Tratamentul intoxicatiei acute cu inhalante

Substantele din grupa inhalantelor reprezinta o mixtura de hidrocarburi alifatice si aromatice, ce se gasesc in benzina, vopsele, dizolvanti, spray-uri pentru vopsit, clei pentru lipit. Ca si in cazul intoxicatiei cu alcool, cele mai multe cazuri se remit spontan. Sedativele nu sunt indicate, deoarece pot potenta efectul inhalantelor. Complicatiile somatice severe necesita ingrijire in serviciile de terapie intensiva.

Tratamentul intoxicatiei acute cu fenciclidina (PCP)

Procedurile bazale, respectiv administrarea de carbune activat este foarte utila, deoarece PCP este excretata in stomac, inclusiv dupa inhalare sau prizare.
Controlul simptomelor psihotice se realizeaza prin plasarea pacientului intr-un mediu protectiv, cu stimulare externa minima; administrarea de diazepam 10 mg p.o. repetat la 10 minute, pana la controlarea agitatiei psihomotorii; daca agitatia psihomotorie sau simptomele psihotice sunt severe si nu pot fi controlate cu diazepam, se administreaza 5 -10 mg haloperidol i.m. la 2 - 4 ore; crizele hipertensive se trateaza cu nitroprusiat de sodiu sau cu fentolamina; renal, acidifierea urinei (pana la un ph = 4,5 - 5,5) creste clearance-ul fenciclidinei.

Tratamentul sevrajului la fenciclidina (PCP)

Nu exista un sindrom clar de sevraj la PCP, dar unii autori au descris aparitia unei stari confuzionale in prima saptamana dupa intreruperea fenciclidinei. Alte simptome descrise dupa intreruperea PCP (tulburare depresiva, tulburare deliranta) au de obicei o durata de 1 - 2 saptamani.

Terapia postcura