Sexualitate

Comportamentul sexual

Fiind expresia uneia din cele mai importante trebuinte, comportamentul sexual se intilneste pe toate treptele lumii animale si, cu toate ca finalitatea sa ramine aceeasi, modul de realizare difera de la o specie la alta, in raport cu gradul de organizare a sistemului nervos.

La om si la animalele superioare, comportamentele instinctuale (deci si cel sexual) sunt reprezentate in sistemui nervos central printr-o serie de circuite preformate (mostenite) anatomic. Ele sunt activate de catre stimulii sensibilizatori specifici (hormoni sexuali) care creeaza o dispozitie speciala (motivatii) cu caracter energetic. Intensitatea impulsului sexual este determinata, in parte, de nivelul de impregnare cu hormonii sexuali, dar si de frecventa si de intensitatea stimularilor din exterior ale sistemului nervos. Orientarea, declansarea si reglarea acestor comportamente ca si integrarea lor in activitatea generala adaptativa este realizata prin activitatea centrilor nervosi superiori si indeosebi prin procesele constiente ale vietii psihice.

La om, comportamentul sexual depaseste cu mult nivelul elementar al unei reactii innascute, instinctuale, prin insusirea in cursul procesului de maturizare a numeroase modalitati, atitudini, reactii conditionate, menite sa regleze si sa modeleze exteriorizarea trebuintei in raport cu particularitatile individuale si cu cerintele sociale. Mai mult, la om intervine erotismul, dragostea, forma superioara de afectivitate care dubleaza reactiile sexuale, facindu-le durabile si profunde, specific umane.

Aceste particularitati ale comportamentului sexual ii confera, pe de o parte, o mare flexibilitate iar pe de alta parte, creeaza un risc neobisnuit de mare de perturbare, reflectat intr-o larga gama de tulburari. Se poate afirma ca, in timp ce circumstantele de exteriorizare ale instinctului sexual sunt legate, indeosebi, de aspectele psihologice, intensitatea sa depinde in cea mai mare masura de nivelul hormonal.

La conturarea particularitatilor, alaturi de factorii temperamentali si caracteriali, contribuie reactivitatea generala, activismul persoanei, gradul de siguranta de sine, capacitatea de contact afectiv, imaginea de sine si gradul de maturizare al personalitatii.

Echilibrul acesta - in care instinctul sexual nu mai este o forta dezlantuita care dirijeaza comportamentul sexual uman, ci este ingradit in mod constient, ridicat pe treapta superioara a sentimentului uman numit dragoste - se realizeaza in perioada pubertatii si adolescentei prin educatie si cultura, prin cunoasterea si intelegerea reala a fenomenelor fiziologice, psihologice si sociale in ansamblul lor.

In evolutia sexualitatii normale se intrica o larga categorie de factori de natura biologica (genetici, endocrini, somatici) cu cei de natura psihosociala.

Un moment esential in afirmarea sexualitatii umane il constituie procesul de diferentiere sexuala. El incepe foarte timpuriu, inca inainte de nastere, ca urmare a actiunii factorilor genetici si endocrini, fiind continuat apoi, in tot timpul copilariei pina la adolescenta, prin procesul de identificare psihologica cu sexul biologic. Ca urmare, in afara caracterelor sexuale primare si secundare, anatomic caracteristice, se structureaza si o serie de trasaturi psihologice diferentiate cum sint: identitatea sexuala, rolul psihosexual si stilul, menite sa marcheze diferentele morfologice si psihologice dintre cele doua sexe.

Identitatea sexuala, reprezentata de constiinta apartenentei din punct de vedere biologic si psihic la un sex, adica barbat sau femeie, este un proces precoce care se realizeaza pina la virsta de 3-4 ani, sub actiunea unor factori de mediu si a experientei proprii. Baiatul realizeaza ca este baiat pentru ca este structural la fel ca ceilalti baieti si diferit de fete si in acelasi timp este acceptat de parinti si de ceilalti .membri ai grupului social ca fiind un baiat.

Rolul psihosexual, care se constituie prin procesul de identificare psihologica, include un ansamblu de comportamente, atitudini, inclinatii si actiuni, exteriorizate in toate planurile vietii psihosociale. In alti termeni, un baiat trebuie sa se comporte ca un baiat deoarece stie acest lucru, iar societatea asteapta de la el un anumit tip de comportament si un altul de la o fata.

O alta componenta a psihosexului este stilul, adica ansamblul diferentelor psihologice care exista intre barbati si femei (modalitati perceptive, de gindire, de inteligenta si tip de inteligenta, abilitati, inclinatii, reactivitate si echilibru emotional, stil in stabilirea relatiilor sociale etc).

O problema cheie in intelegerea procesului de diferentiere sexuala este aceea a stabilirii ponderii factorilor biologici in raport cu cei socioculturali si a modului in care interactioneaza.

In ce priveste factorii biologici, acestia joaca un rol deosebit in determinarea si diferentierea sexului psihologic chiar din perioada dinainte de nastere si imediat dupa aceasta iar sub forma hormonilor sexuali, interventia lor capata importanta semnificativa din nou, in perioada adolescentei, de data aceasta in procesul de maturizare sexuala.

Dar in sexualitatea umana, o pondere tot atit de importanta o au si factorii de natura psihosociala. Printre acestia, indeosebi in procesul diferentierii si structurarii comportamentului sexual, un rol aparte revine mecanismului identificarii. Proces lent de asimilare a convingerilor, atitudinilor, intereselor unui individ sau grup social, identificarea are o importanta deosebita in dezvoltarea psihica a individului. Dar identificarea este legata si de factorii de influenta familiara (structura familiei, gradul de maturizare si stabilitatea parintilor, legaturile afective dintre ei, conceptiile si prejudecatile morale, afectiunea lor fata de copil, iar la adolescent, de capacitatea de flexibilitate si intelegere a transformarilor fizice si psihice prin care trece acesta si acceptarea lor).

Dinamica legaturilor afective in primii ani de viata a copilului sta nu numai la baza tulburarilor de sexualitate ci si a altor afectiuni psihice, cum ar fi nevrozele. Maturizarea afectiv - instinctuala este dependenta de satisfacerea necesitatilor afective specifice de etapa, ceea ce permite realizarea in conditii corespunzatoare a procesului de sexualizare. Pe prim plan stau particularitatile relatiilor parinte - copil si atasamentul fata de parinti.

Experientele negative din perioada copilariei au un rasunet nu numai asupra construirii identitatii si rolului sexual ci si asupra altor aspecte ale comportamentului sexual, cum ar fi alegerea obiectului sexual, dinamica actului sexual, capacitatea de atasament afectiv Printre elementele care stau la baza acestei experiente negative, un loc aparte il ocupa carentele afective, traumatizarea psihica, atasamentul disproportionat al unui parinte. Influenta exercitata de catre parinti, cu predominanta brutala a unuia, daca nu este compensata de factori extrafamiliali (cum ar fi grupul de copii, organizatiile de tineret etc.) determina, indeosebi la baieti, dificultati serioase in construirea propriei identitati.